Când eram mic credeam că "nosce te ipsum" este o înjurătură.
Şi mai târziu am avut probleme cu latina clasică, deşi colegii mei erau mai tari: traduceau "anima" prin "animal", "cave canem" prin "peştera cănilor" şi citeau "puellae" pe româneşte.
De curând mi-am adus aminte alt dicton, "F... irreparabile tempus". Am pus pe blog un ceas cu 3 purceluşi, să-mi aduc aminte cât e ceasul. Ticăie ca naiba ( deşi poţi să îl opreşti cu un clic) şi, când mă uit la purceii de pe ceas, îmi vine să îi jupoi de vii.
15 comentarii:
Archie, de unde ti se trag instinctele astea atavice, cum ar fi si belitul de viu?!
oh!"ticaie ca naiba" e eufemistic spus :D
in plus, purceii astia de pe ceas au cea mai perversa figura de purcei posibil!
Dacă apeşi pe bot purcelul ăla de sus face ca Piticul Cinabru...
ceasul ala are un bug. nu pastreaza setarea de silentd cand dai clik prin blog
Cred ca aceasta postare ar fi trebuit intitulata "latinisuntem".
***
super faza cu porculete!!! am o noo preocupare pe langa Mishu (si suca - dar suca m-a speriat intr-o zi de a fugit si umbra-mi sa se ascunda, - si anume a ras (participul de la 'a rage'), asa, pe neanuntate).
E adevărat că strămoşii noştri vorbeau un fel de latină, însă din aia peizănească. Cred că nu au auzit latina clasică nici la radio.
Dap, niste vulgari!
Pt cultura me, participiul de la "a rage" nu este "răgit" ?
Pai io am incercat cateva variante in minte, dar niciuna nu suna in regula (nu ca asta ar suna!); pana la urma am consultat dexonline --> http://dexonline.ro/definitie/rage
M-am tot gandit cum se explica, si prima oara am incercat cu un fel de paronim: "a face/ facut" --> deci nu; apoi am luat terminatia "-ge": "a alege/ales", "a drege/dres", "a culege/cules"... parca acum mai capata sens :)
"ráge (rág, răgít), vb. – A mugi, a răcni, a behăi. Lat. ragĕre (Densusianu, Hlr., 197; Pușcariu 1427; REW 7077), cf. v. fr. raire. Din sec. XVII, tendința este de a asimila conjug. cu cea a vb. în -ire: formele part. ras și ale gerunziului răgînd, pe care le citează Tiktin, sînt puțin folosite." ( Taica Ciorănescu )
şi aici
http://www.verbix.com/webverbix/go.php?D1=5&H1=105&T1=r%E5gi
pai da, dar un Dictionar etimologic nu este chiar normativ, ma gandesc; in plus, limba este intr-o continua transformare - ne trebuie ceva cat mai recent, o ultima editie doom, dex, ceva.
pe verbix, vad ca forma de infinitiv este "a răgi", care explica participul "răgít"; io luasem ca infinitiv "a rage", pt care se potriveste "ras".
interesant! probabil unul e arhaism, sau o forma invechita, altul forma curenta. nu?
iaodi, OMG ai Dictionar etimologic!!! te invidiez! :)
Probabil că tocmai forma omonimă "ras" de la "a rade" a determinat înlocuirea cu "răgit", ca să nu fie confuzii :)
Mai este excepţia a suge - supt ( nu "sus" ).
Oricum, "ras" de la "a rage" nu-mi sună bine, nu puşcă în urechea mea muzicală.
Se prea poate insa, si ca ambele variante sa fie acceptate sau acceptabile, daca ne gandim ca provin din verbe diferite ca forma; de ce nu?! :)
Asta mi-am zis si eu. :)
Pai formele latine sunt cam la fel: ragere, sugere, plangere etc.
In româna s-a intamplat modificarea... cert e ca Suca ala nu rage, la mine doar toarce si miauna
Pai da, formele latine sunt cam la fel, dar am senzatia ca "ragere" a dezvoltat doua forme de infinitiv = 'a rage' + 'a ragi' (de care nu stiam pana sa pui link-ul catre verbix), iar fiecare infinitiv a dat cate un participiu, asa cum lat. "volere" a dat 'a vrea' si 'a voi', verbe cu forma de participiu diferite. In fine... supozitii :)
Pai suca toarce si mianua ca sa te induca in eroare; va rage cand te astepti mai putin.
Trimiteți un comentariu